GRUPUL VIRTUAL – O NOUĂ FORMĂ DE ORGANIZARE

Veronica GORINCIOI

Abstract


Odată cu dezvoltarea rapidă din ultimele decenii a mijloacelor electronice
de informare și comunicare, munca a devenit mult mai ușoară, mai rapidă
și mai eficientă. Urmare a decentralizării și globalizării proceselor de lucru,
multe organizații au răspuns acestor provocări prin introducerea echipelor
virtuale care colaborează prin intermediul tehnolo­giilor informaționale în
vederea atingerii unui scop comun, ignorând limitele geografice, temporale,
culturale și/sau organizaționle. În prezent, grupurile virtuale devin tot mai
populare, companiile investind în echipele virtuale pentru a-și spori performanța
și competitivitatea. Echipele virtuale sunt grupuri de angajați dispersați geografic
și organizațional, care au fost reuniți de către tehnologiile informaționale în
vederea îndeplinirii uneia sau mai multor sarcini organizațio­nale. Pe piața
afacerilor, echipele virtuale reprezintă un răspuns tot mai popular la nevoia de
soluții rapide, cu costuri scăzute la problemele organizaționale complexe.
Echipele virtuale permit organizațiilor să pună în evidență abilitățile și capacitățile
angajaților prin eliminarea barierelor de timp și spațiu. Membrii echipelor virtuale
comunică pe cale elect­ronică fără necesitatea de a se întâlni față în față.
Cercetările recente la nivel mondial prezintă studii ale diferitor aspecte ale
problematicii echipelor virtuale. În pofida prevalenței crescute a tematicii
în exterior, la nivelul cercetărilor naționale se cunoaște relativ puțin despre
această nouă formă de echipă. Astfel, scopul acestui studiu este de a oferi
o sinteză a literaturii cu privire la echipele virtuale și o analiză structurată
a informației privind problema dată. De asemenea, vom prezenta și identifica
ceea ce este necesar pentru efcientizarea activității grupului virtual,
luând în considerare caracte­risticile care stau la baza echipelor virtuale și
provocările pe care acestea le implică. THE VIRTUAL GROUP – A NEW FORM OF ORGANIZATION

 

With the rapid development of electronic information and communication media in the last decades, distributed work has become much easier, faster and more efficient. Responding to the increasing de-centralization and globalization of work processes, many organizations have responded to their dynamic environments by introducing virtual teams that collaborate by communication technologies across geographical, temporal, cultural and organizational boundaries to achieve common goal in their organization outputs. Virtual teams are growing in popularity, and becoming increasingly common. Nowadays, companies are heavily investing in virtual team to enhance their performance and competitiveness. This kind of teams can be defined as small temporary groups of geographically, organizationally and/or time disperse which coordinate their work predominantly with electronic information and communication technologies in order to accomplish one or more organization tasks. In the competitive market, virtual teams represent a growing response to the need for fasting time-to-market, low-cost and rapid solutions to complex organizational problems. Virtual teams enable organizations to pool the talents and expertise of employees and non-employees by eliminating time and space barriers. Recent information systems research has studied various aspects of virtual teams. Despite virtual team growing preva­lence, relatively little is known about this new form of team. The foundations and theoretical development of virtual team research remain unclear. The first aim of this study is to offer a literature review with definitions of virtual teams and a structured analysis of the present body of knowledge of virtual teams. First, we distinguish different types of virtual teams to identify where current knowledge applies. Second, we distinguish what is needed for effective virtual team considering the people, process and technology point of view and underlying characteristics of virtual teams and challenges the entail.


Keywords


virtual team, virtual teamwork, classification, advantage, dezavantage.

Full Text:

PDF

References


LIPNACK, J., STAMPS, J. Virtual teams. People working across boundaries with technology, New York: John Wiley & Sons. Inc, 2000.

NADER, E., SHAMSUDDIN, A., ZAHARI, T. Virtual Teams: a Literature Review. In: Australian Journal of Basic and Applied Sciences, 2009, no3(3), p.2653-2669.

ROJA, A.I. Emergența organizațiilor virtuale rezultat al progresului tehnic și tehnologic. În: Buletinul AGIR, 2012, nr.3, p.83-87.

KOLES, B.; PETER, N. Virtual worlds as digital workplaces Conceptualizing the affordances of virtual worlds to expand the social and professional spheres in organizations. In: Organizational Psychology Review, 2014, no4(2), p.175-195.

ROJA, A.I. Op. cit.

LIPNACK, J. și STAMPS, J. Op. cit.

NADER, E. et al. Op. cit.

LIPNACK, J., STAMPS, J. Op. cit.

NADER, E. et al. Op. cit.

LIPNACK, J., STAMPS J. Op. cit.

MOWSHOWITZ, A. Virtual Organization, Toward a Theory of Societal Transformation Stimulated by Information Technology, Westport, Quorum Books Greenwood Publishing Group, 2002.

ROJA, A.I. Op. cit.


Refbacks

  • There are currently no refbacks.