CONSIDERAȚII PRIVIND O SUBUNITATE DE TRADUCERE DIRECȚIONALĂ

Irina BREAHNĂ

Abstract


Unitatea de traducere constituie un instrument teoretic util, în măsura în care pune în valoare elementele de input și output lingvistic, precum și mecanismele inferențiale de procesare ale acestora. Pornind de la procesele inferențiale spe­cia­lizate în determinarea dinamicii temporale, propunem modelul unei subunități de traducere direcționale a cărei funcționare este descrisă atât la macronivel, cât și la  micronivel. În primul caz ne referim la principiile pragmatice generale de func­­­țio­nare a subunității. În al doilea caz ne referim la o problematică studiată pe larg în traductologie – greșeala de traducere. Ambele perspective au, pe lângă o valoarea teoretică, și una practică, de orientare didactică, și anume - revederea modului în care se predă și se evaluează traducerea temporalității.

 

CONSIDERATIONS REGARDING A DIRECTIONAL TRANSLATION SUBUNIT

The translation unit is a useful theoretical tool, insofar as it highlights the elements of linguistic input and output, as well as their inferential processing. Taking as a starting point the inferential process specialised in determining the temporal dynamics, we propose the model of a directional translation subunit, the functioning of which is described at both macro and micro levels. In the first case, we refer to general pragmatic principles. In the second case, we refer to a concept studied extensively in translation studies – the translation error. Both perspectives have, in addition to a theoretical value, a practical one, of didactic orientation, namely a reframing of the way in which the translation of time and tense is taught and evaluated.


Keywords


context, translation error, directional inference, directional translation subunit, Relevance Theory, translation, translation unit.

Full Text:

PDF

References


SPERBER, D., WILSON, D. Relevance: communication and cognition. Oxford: Blackwell, 1995. 326 p. ISBN 978-0631198789

BREAHNĂ, I. Unitatea de traducere: un concept operațional? În: Intertext, 2020, nr.1-2(53-54), p.104-110. ISSN: 1857-3711

MOESCHLER, J. Le Modèle des Inférences Directionnelles. In: Cahiers de linguistique française. 2000, no22, p.57-100. ISSN 1661-3171

ALVES, F., GONÇALVES, J.L. Investigating the conceptual-procedural distinction in the translation process: A relevance-theoretic analysis of micro and macro translation units. In: Target, 2013, no25(1), p.107-124. ISSN 0924-1884

MOESCHLER, J. Economy and pragmatic optimality: the case of directional inferences. In: Generative Grammar in Geneva (GG@G), 2002, no3, p.1-20 [Accesat: 16.12.2019]. Disponibil: http://www.unige.ch/lettres/linge/syntaxe/journal/Volume3/moeschlerGG@G.pdf

MOESCHLER, J., REBOUL, A. Dictionnaire encyclopédique de pragmatique. Paris: Editions du Seuil, 1994. 562 p. ISBN 978-2020130424.

MOESCHLER, J., AUCHLIN, A. Introduction à la linguistique contemporaine. Paris: Armand Colin, 1997. 192 p. ISBN 2-200-25124-6

BREAHNĂ I. Le calcul des inférences directionnelles en roumain. Étude expérimentale. Chișinău: CEP USM, 2019. 71 p. ISBN 978-9975-152-34-1

SETTON, R., DAWRANT, A. Conference Interpreting – A Complete Course. Amsterdam, Philadelphia: John Benjamins, 2016. 470 p. ISBN 978-9027258618

ZUFFEREY, S., MOESCHLER, J. Initiation à l’étude du sens. Auxerre: Sciences Humaines Editions, 2012. 254 p. ISBN 978-2-36106-032-9

BALLARD, M. Téléologie de la traduction universitaire. In: Meta, 2005, no50, p.49-59. ISSN 1492-1421

WAGNER, R., PINCHON, J. Grammaire du français moderne et classique. Paris: Hachette, 1991. 688 p. ISBN 2-01-018258-8

Gramatica de bază a limbii române / Coord. G.P. DINDELEGAN. București: Univers Enciclopedic Gold, 2016. 686 p. ISBN 978-6067041385.

WILSON, D., SPERBER, D. Relevance Theory. In: L.R. HORN and G.WARD, eds. The Handbook of Pragmatics. Malden, Mass.: Blackwell, 2004, p.607-632. ISBN 978-0631225478.


Refbacks

  • There are currently no refbacks.