VIAȚA PRIVATĂ ȘI DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS

Ion COBÎŞENCO

Abstract


În trecut, puţin relevantă şi controversată, calitatea mediului a devenit un aspect foarte important al drepturilor omu­lui şi, în prezent, din ce în ce mai mult un drept fundamental cu statut propriu şi independent. Fiind un drept de ultimă generaţie, dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic s-a dovedit a fi cel mai rapid în evoluţie din generaţia sa, în ceea ce priveşte garantarea şi efectivitatea lui pe calea justiţiei. În acest sens, se poate observa şi constituţionalizarea lui la nivelul statelor în numai câteva decenii, favorizând dezvoltări corespunzătoare în plan regional şi internaţional. În acelaşi timp, apariţia problemelor ecologice globale (efectul de seră, schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon etc.) a contribuit la consolidarea statutului său de drept fundamental şi de drept la supravieţuire al omenirii.

 

THE RIGHT TO A HEALTHY ENVIRONMENT AND PRIVATE LIFE

In the past, a little relevant and controversial, the quality of the environment became a very important aspect of human rights and now it is an increasingly fundamental right with its own and independent status. As the last generation of law, the right to a healthy and ecologically balanced environment has proven to be the fastest-growing population of its generation in terms of its guarantee and effectiveness on the road of justice. In this regard, its constitutionalization at the State level can be seen in only a few decades, favoring appropriate regional and international development. At the same time, the emergence of global environmental problems (the greenhouse effect, climate change, ozone depletion, etc.) has helped to strengthen its fundamental and legal right to humanity`s survival.


Keywords


the right to private life, domicile, privacy, the right to a healthy environment, protection through ricochet, the European Convention on Human Rights, the right to information, positive obligations, negative obligations, international treaties, jurisprud

Full Text:

PDF

References


NIŢU, D. Dreptul la mediu. În: Themis – Revista Institutului Naţional al Magistraturii, 2005, nr.3, p.45-56.

BÎRSAN, C. Protecţia dreptului la viaţă privată şi familială, la corespondenţă şi la domiciliu în Convenţia Euro-peană a Drepturilor Omului. În: Supliment la Revista Pandectele Române, 2005, nr.1, p.28.

MARINESCU, D. Tratat de dreptul mediului. Ediţia a III-a, revăzută şi adăugită. Bucureşti: Universul Juridic, 2008, p.18.

Declaraţia asupra mediului înconjurător, 1972.

DUŢU, M. Dreptul internaţional al mediului. Bucureşti: Editura Economică, 2004, p.26.

NIŢU, D. Dreptul la mediu. În: Themis – Revista Institutului Naţional al Magistraturii, 2005, nr.3, p.59.

Carta Africană a Drepturilor Omului şi ale Popoarelor. Disponibil: https://www.unhcr.org/refworld/docid/3ae6b 3630.html;

Protocolul adiţional al Convenţiei Americane a Drepturilor Omului. Disponibil: https://www.refworld.org/docid/ 3ae6b36510.html;

Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex: 22005A0517(01);

Tratatul de la Maastrich, 1992. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:11992M/TXT;

MARINESCU, D. Op. cit., p.394.

Ibidem, p.398.

CHIRIŢĂ, R. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Culegere de hotărâri 2003. Bucureşti: C.H. Beck, 2007, p.332.

LUPAN, E. Dreptul mediului. Bucureşti: Lumina LEX, 2001, p.31.

SALVIA, M. Mediul înconjurător şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În: Revista Pandactele Române, 2003, p.162.

BERGER, V. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Ediţia a V-a în limba română. Bucureşti: Insti-tutul Român pentru Drepturile Omului, 2005, p.455.


Refbacks

  • There are currently no refbacks.