AFIRMAREA PRINCIPIULUI NEINTERVENȚEI CA PRINCIPIU FUNDAMENTAL AL DREPTULUI INTERNAȚIONAL

Grigore VIERU

Abstract


Interzicerea intervențiilor în viața altor națiuni sau state nu este doar o concluzie ce derivă din principiile care stau la temelia dreptului internațional public, ci reprezintă un principiul fundamental al neimixtiunii. Acest principiu asigură securitatea ca fiecare națiune sau stat să fie stăpân pe soarta ei/lui. Pentru o mai buna dezvoltare a societății în relațiile dintre state nu trebuie să fie utilizat limbajul forței, presiunea și amenințarea pentru a-și impune voința unei națiuni alteia, ci trebuie ca  relațiile internaționale să fie bazate pe respect față de fiecare stat și fiecare națiune.

 

UNDERSTANDING THE PRINCIPLE OF NON-INTERVENTION AS
      A FUNDAMENTAL PRINCIPLE OF INTERNATIONAL LAW

The implementation of the non-interference principle within public international law arose as a condition for maintaining peace within and between nations, this condition stems from from a long historical process to achieve a peaceful world. This principle assures each nations and states' right to pursue its own destiny and taking charge to safeguard its own security or a continuous development of societies around the world, relationships between states need to be free of languages implying force, pressure and threats purposefully imposing one State's will over another. This means, that relationships between nations and states should be based on continuous respect of any state or nation without exceptions.


Keywords


sovereignty, state, principle, intervention, world security.

Full Text:

PDF

References


GEAMĂNU, Gr. Principiile fundamentale ale dreptului internațional public contemporan. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1967, p.169.

EMER de VATTEL. Droit des gens ou principes de la loi naturelle, 1758, vol.1, para.37, p.38.

GEAMĂNU, Gr. Op. cit., p.170.

FRANCK, T.M., RODLEY, N.S. After Bangladesh. In: The Law of Umanitarian Intervention A.J.I.L., 1973, no.2, p.279-283.

CALVO, C. Le droit international théorique et pratique. Ediția a 5-a, 1896, vol.VI, p.231.

CREMADES, B.M. Resurgence of the Calvo Doctrine in Latin America, 2006, 7 BLI 53, p.54.

GEAMĂNU Gr. Drept Internațional Public. Vol.1. București: Editura Dictată și Pedagogică, 1981, p.208.

KAWSER, A. The domestic jurisdiction clause and the United Nations Charter: A Historical View. In: Singapore Year Book of International Law, 2006, vol.10, p.183.

JONES, H.H. Domestic Jurisdiction-From the Covenant to the Charter. In: Illinois Law Review, 1951-1952, vol.46, no.2, p.220.

Convenția de la Montevideo privind „Drepturile și obligațiile statelor”, semnată la 26 decembrie 1933.

GEAMĂNU, Gr. Op. cit., p.176.

ONU, “Declaration on the Inadmissibility of Intervention in the Domestic Affairs of States and the Protection of their Independence and Sovereignty”, (2131 (XX)) 21 December 1965; „Status of the implementation of the declaration on the Inadmissibility of Intervention in the Domestic Affairs of States and the Protection of their Independence and Sovereignty”, (2225 (XXI)) 19 December1966.

ONU, “Declaration on the Inadmissibility of Intervention in the Domestic Affairs of States and the Protection of their Independence and Sovereignty”, (2131 (XX)) 21 December 1965.

Ibidem.

ONU, „Vienna Convention on the Law of Treaties”, Treaty Series, vol.1155, 23 May 1969, p.2.

Titus Livius, 1, 38, 21.


Refbacks

  • There are currently no refbacks.