CARACTERUL CONSOLIDAT AL NOŢIUNII DE LEGĂTURĂ CAUZALĂ ÎN DREPTUL PENAL

Igor CIOBANU, Narciza NEDELCU

Abstract


În prezentul articol ne-am propus scopul de a soluţiona întrebarea dacă noţiunea de legătură cauzală în dreptul penal are un caracter asociat sau consolidat (de altfel, o întrebare actuală în diverse izvoare de specialitate), în încercarea de
a stabili importanţa şi sensurile noţiunilor de bază ale determinismului cauzal. În această privinţă, nu putem afirma că noţiunea de legătură cauzală în dreptul penal este una asociată: legătura cauzală s-a consolidat şi s-a impus foarte serios în dreptul penal, a obţinut trăsături proprii de drept penal în ce priveşte sensul şi niciodată, în literatura de specialitate, nu a fost examinată fără a fi luată în considerare importanţa termenilor şi noţiunilor specifice dreptului penal. Construc­ţia teoretică a legăturii cauzale este formulată anume în normele de drept penal cu referire la diferite componenţe de infrac­ţiune. În aşa fel, ar fi corect să menţionăm că ideea general filosofică şi general raţională a cauzalităţii este inclusă în ciclul juridic nu în mod mecanic, ci cu luarea în considerare a anumitor noţiuni specifice dreptului penal; legătura cau­zală în dreptul penal a obţinut un conţinut juridic propriu, fiind expusă într-un limbaj ştiinţific specific dreptului penal, nu însă într-un limbaj filosofic general. Respectiv, noţiunea de legătură cauzală în dreptul penal are un caracter consolidat. În continuare, a fost combătută argumentativ ideea că ştiinţa dreptului penal trebuie să aplice noţiunea filosofică a legă­turii cauzale şi au fost înaintate argumente în favoarea atribuirii acestei noţiuni a unui caracter voluntar, care o va face să corespundă cerinţelor speciale ale dreptului penal. Cu toate acestea, semnele şi particularităţile legăturii cauzale sta­bi­lite în filosofie au fost dintotdeauna transferate şi asupra realităţilor specifice dreptului penal.

THE CONSOLIDATED CHARACTER OF THE CONCEPT OF CAUSAL LINK IN THE PENAL LAW

This article aims at eliminating the existing uncertainties as to whether the concept of causal link in the Penal law has an associated or a consolidated character, as in fact, this is a topical question within various relevant specialized sources, in trying to determine the importance and meaning of the basic notions correlated to the causal determinism.
In this regard, we cannot say that the concept of causal link in the Penal law is an associated one: the causal link strengthened and imposed itself in the Penal law considerably and it obtained distinctive conceptual characteristics and it never, within specialized literature, has been examined without being referred to through the terms and concepts specific to the Penal law. We find the theoretical construction of the causal link within the provisions of the Penal law on the various components of the offence. So, it would be fair to note that the general philosophical and general rational ideas of causality are included in the cycle of law not mechanically, but with taking into account the certain terms and concepts specific to the Penal law; the causal link in the Penal law acquired its own legal content, displayed in a scientific language specific to the Penal law and not throughout a general philosophical language. Accordingly, the concept of causal link in the Penal law has a consolidated character. Furthermore, was countered through arguments the idea noticing that the science of Penal law must apply the philosophical conceptualization of the causal link and was pleaded instead in favor of conferring the concept a more voluntary character, which will make it correspond to the specific require­ments of Penal law. However, the signs and peculiarities of the causal link established in the field of philosophy have been always transferred also to the specific realities of the Penal law.


Keywords


causal link, causal determinism, associated character, consolidated character, theoretical construction, composition of the offence, elements of the offence.

Full Text:

PDF

References


NEDELCU, N. Unele particularităţi ale legăturii cauzale în dreptul penal. În: Legea şi Viaţa, 2013, nr.1, p.48.

ФЕЙЕРАБЕНД, П. Избранные труды по методологии науки / Перевод с английского и немецкого А.Л. Никифорова. Общ. ред. И.С. Нарский. Москва: Прогресс, 1986, c.75.

БОРОДИН, С.В. Преступления против жизни и здоровья. B: Курс российского уголовного права. Особенная часть / Под ред. В.Н. Кудрявцева, А.В. Наумова. Москва: Спарк, 2002, c.9.

ФЕЙЕРАБЕНД, П. Op. cit., p.75.

ЛЯПУНОВ, Ю.И. Общественная опасность деяния как универсальная категория уголовного права. Москва: Юридическая Литература, 1990. c.126-131.

ТИМЕЙКО, Г.В. Общее учение об объективной стороне состава преступления. Ростов-на-Дону, 1977, c.101.

КОВАЛЕВ, М.И. Объективная сторона преступления. B: Уголовное право. Общая часть: Учебник для вузов / Отв. ред. И.Я. Козаченко, З.А. Незнамова. Москва: НОРМА, 2000, c.8, 36.

ЛЯПУНОВ, Ю.И. Op. cit., p.126.

ФЕЙЕРАБЕНД, П. Op. cit., p.46-77.

Ibidem, p.77.

ТАГАНЦЕВ, Н.С. Русское уголовное право. Часть Общая: Лекции. Москва, 1994, c.165.

ФИЛИМОНОВ, В.Д. Норма уголовного права. СПб.: Юридический Центр Пресс, 2004, c.82.

Ibidem.


Refbacks

  • There are currently no refbacks.